Cat ne mai suporta Pamantul?

Faceti, va rog, un drum de 100 de kilometri prin Transilvania. Pe unde doriti. In ce directie doriti. Veti intelege imediat sensul intrebarii mele din titlu. Am facut un drum azi. Spre un burg din mijlocul Transilvaniei. Locuri dragi sufletului meu, legat de originile parintilor, de copilarie, de bunici, de adolescenta. Un drum spre bucuria sufletului.

“Am descoperit” e prea mult spus. Am stiut de atata vreme, poate acum am constientizat mai bine, ajutat fiind de un minunat si cald soare de toamna. O bucata de autostrada de cativa kilometri, cateva sate incremenite in anii 70. Un Ludus ramas doar cu coada camioanelor la Fabrica de Zahar (minune, exista si inca functioneaza). Un Iernut traind doar din amintirile Termocentralei. Dupa Iernut o iei la dreapta. Soseaua spre Tarnaveni este aceeasi cu cea pe care o stiam in anii 70. Aceleasi betoane roase, aceleasi gropi. Ce nu e la fel sunt campurile . Pe vremea copilariei erau lucrate pana la cele mai mici razoare, acum trei sferturi sunt parloaga.  Un Tarnaveni care nu mai e decat “un sat mai mare” cu al sau combinat taiat si ramas doar ca decor posibil pentru filme SF, cu o cale ferata care a batut suta de ani si traieste acum cele mai degradante momente ale istoriei sale (de la Blaj spre Praid). Mai departe, prin Botorca si Blajel. Sa nu uit:  statia de pompare de la Botorca a Transgaz. Lumineaza in noapte ca o vezi si de la Tarnaveni si de la Medias. Lumina aproape opulenta, contrastand cu sate pierdute si uitate dintre dealuri.

La Blajel se sapa pe margini de drum. Nu am reusit sa vad daca e apa, canalizare, oricum e ceva legat de “urbanizarea rurala”. Se sapa cu sarg. De vreo 2-3 ani. Cativa km cat are satul e o aventura sa te intalnesti cu o masina venind din sens opus. Cat o sa mai dureze? Probabil tot pe atat. Eficienta romaneasca.

Treci celebra “hula” si cobori in Medias. Burgul sasesc de odinioara respira praf. La propriu. Precum la Blajel dar la alte proportii (doar e municipiu) se sapa peste tot. Inca n-am aflat de ce. Cu siguranta nu dupa nu stiu ce vestigii istorice. Nu istoria e ceea ce preocupa administratia. Ceva conducte , imi spun. Podul peste Tarnava Mare incepe cu o ditamai sapatura. E acolo de cel putin doi ani. Strada spre Stadion la fel, toate strazile care inconjoara centrul la fel. Parca e concurs. Problema nu e ca se schimba conducte. Problema e ca se face haotic, ca parca tot praful Universului s-a strans peste Medias. E la fel la iesirea spre Sighisoara, parca cineva ar dori sa prafuiasca un trecut candva stralucitor. Cineva drag sufletului imi spunea “Centrul Mediasului e mic cat o farfurie”. Da, este, dar are cateva cladiri frumoase care ar putea fi puse in valoare. Cele “reconditionate” parca au fost facute de mantuiala, celebra “Casa Traube” are un colorit vestejit si prea plin deja de praful orasului.  Ceea ce putea fi un Sibiu mai mic zace sub tone de praf.

Cat de mai rabda Pamantul?

“Farfuria din Medias” vazuta cu ochii mei:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

noemiadrienn

Photography.Sports.Life

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d bloggers like this: